De când m-am pricopsit cu grădina ce trebuie lucrată zilnic, am descoperit că plantele sunt cei mai înțelepți maeștri pe care îi poți întâlni. Ele nu țin conferințe, nu apar în podcasturi, nu scriu cărți, nu pretind că știu adevărul – pur și simplu îl trăiesc, în fiecare clipă, într-un firesc absolut. Am învățat să nu mă mai concentrez doar pe înălțimea copacilor – aceasta este obsesia egoului care vrea să impresioneze cerul – și am început să îmi îndrept atenția către adâncimea rădăcinilor, către sănătatea frunzelor, către integritatea fructelor, oricât de puține ar fi acestea.…
Do you want Search?
Random Post
Search
Search
Review: Da Robert. Cea mai bună pizza
Mănânc pizza din ’84. Patruzeci și unu de ani am mâncat acest preparat în toate formele: de la pizza de casă, la pizza congelată din supermarket, pizza de la fastfood-urile dubioase deschise-n miez de noapte și până la pizza de la restaurante cu pretenții și prețuri pe măsură. Am învățat să deosebesc o napoletana cu cornicione înalt și moale de cea romana, subțire ca hârtia. Știu diferența dintre pizza a tavola și cea al taglio, ce diferențiază fior di latte de mozzarella di bufala, și știu cum arată leopardatura perfetta – acele pete negre pe crustă…
Patriotismul ineficient
N-am mai scris de ceva vreme. Și nici acum nu știu de ce scriu, oricum nu din vreun puseu de patriotism de început de decembre, perioadă în care patriotismul se manifestă la orice colț de stradă. Doar că decantorul meu emoțional pare a nu mai face față amestecului de sentimente ce mă încearcă în ultima vreme. Na, trăim vremurile ce le trăim! Cu griji, panici, frici… Unele mari, altele mici… Unele reale, altele cât să ne țină ocupați… Și nici acum nu știu de ce scriu chestia asta. Oricum, nu sunt cuprins de patriotism. Să-ți zic de…
Răscrucea
Și iată-mă din nou ajuns la o răscruce: trei drumuri, trei direcții, alegeri însă una; Confuz și făr’ de hartă, mă-ntreb unde or duce pe care drum s-apuc, că toate-mi par totuna. „Acesta unde o duce”, întreb cu voce tare. „Înainte”, șopti vântul, alunecând agale. ”Și acesta?” „Înainte”, îmi zise mândrul soare, ce își proptise raza pe muchia unei petale. „Să înțeleg că al treilea tot înainte duce”, am întrebat ironic, dar ofticat la culme. „Întocmai”, zise albina, ce se căznea a smulge nectarul unei flori ițită dintre sârme. Și-am zăbovit acolo. Mult timp. Nehotărât. Cătând…
Gata virusați!
N-avem nevoie de Coronavirus, viruși sau alte peste pentru a ne găsi înfricoșătorul (dar inevitabilul) sfârșit, suntem gata virusați! Deși avem pretenția că suntem capabili de rațiune și că înțelegem lumea din jurul nostru, un simplu exercițiu de observație ne va demonstra însă contrariul.