Schimbarea este singura constantă a vieții, știi? Normal, toată lumea știe acest lucru elementar. Cu toate acestea, să faci schimbări în obiceiurile deja împământenite, care-ți conferă un strop de confort, este o activitate deloc pe placul nostru. De ce? Pentru că intrăm într-o rutină, iar dulcea iluzie a confortului de moment ne ține captivi într-o viață ce se desfășoară pe pilot automat. Știu o să zici: „Asta nu mi se întâmplă mie!”. Așa am zis și eu. Iar dreptatea mea de moment s-a risipit la un moment dat, când a trebuit să privesc lucrurile fix așa cum erau pe cântarul meu electronic: 100 de kilograme, la o înălțime de 1,75 m și o viață cu curu’ mereu într-un scaun sau fotoliu călduț.
Prima revelație
Sportul fără o dietă adecvată rămâne doar o activitate recreațională.
Nu conta cât alergam pe bandă. Ajungeam acasă și mâncam regește, dar nu ce ar fi trebuit. Iar dacă alergi 20 de km de nebun, iar apoi bagi o pizza medie, ca băieții, alergarea ta a fost o activitate recreațională, cu efect de reducere a grăsimii zero. Dacă te interesează mecanismul acesta, care mie mi-a adus mari frustrări, lasă-mi un comentariu și voi scrie mai pe larg. Acum vreau să povestesc despre cea de-a 2-a zi din provocarea de 100 de zile primită de la prietenul meu Cătălin Vlad, despre care am scris în postul anterior.
Ziua 2. Din 100.
După primul antrenament am fost sfârșit. Dărâmat de-a dreptul. Noroc că mi-am amintit recomandarea lui Cătălin de a face dușuri alternative, apă caldă / apă rece, știi procedeul. Asta am înțeles că mă ajuta să mai scap de senzațiile de arsură musculară date de acidul lactic care se produce în țesuturile musculare, ca urmare a faptului că acesta rămâne fără „combustibil” în urma unui efort susținut iar asta e soluția de moment a organismului. Am făcut ce am învățat așa că dimineața m-am trezit mult mai bine decât mă așteptam. Simțeam totuși cum mi s-au activat mușchii adormiți, de la antrenamentul de seară, unde am avut BJJ în „meniu”. Per ansamblu, stare fizică bună.
Cafeaua.
Cafeaua reprezintă ritualul meu matinal. Nu știu dacă pot sau nu fără, dar îmi place ritualul, gustul, mirosul, cam tot ce ține de cafea. Așa că m-am bucurat să văd că este permisă, dar nu oricum. Cafeaua este bună „neagră”. Adică fără zahăr, lapte, frișcă sau mai știu eu ce alte „accesorii”. Ajută în ecuația slăbirii, mai ales dacă îi aduci un adaos de ulei de cocos. Pe scurt: uleiul acesta, neobișnuit pentru noi, fanii uleiului ieftin și bun de floarea soarelui, vine cu o mulțime de beneficii la pachet. Conține un lanț mediu de grăsimi (MCT), care este mai ușor de asimilat și mult mai benefic decât toate suratele, bașca ajută la arderea caloriilor, a grăsimilor și reduce senzația de foame. Deci, 2 lingurițe de ulei de cocos în cafeaua fierbinte și tot înainte! O să explic mai pe larg în zilele următoare pentru că lucrurile-s musai a fi înțelese.
Alimentația.
Curată. Și într-un mix de post intermitent cu low-carb diet. Să explic, pe scurt: postul intermitent este un ciclu de 16/8 (16 ore post / 8 ore cu hrană), care pare a fi mult mai eficient decât toate dietele la modă pe care le-am ținut. 16 ore fără mâncare? Se poate, crede-mă! Pentru că 8 ore le dormi, așa că mai rămân 8 ore, în care bei doar apă, ceai verde neîndulcit și cafea neagră. Pentru ca organismul să aibă timp să consume din rezervele prețioase de grăsime. Știu, și asta trebuie explicată, mai am 98 de zile să dau detalii. 🙂 Cert este că n-am murit. În cele 8 ore în care pot să mă alimentez, Cătălin mi-a dat un low-carb diet, adică reducerea drastică a carbohidraților venerați, care pare-se că-s principalii vinovați pentru mingea medicinală rămasă nedigerată în stomacul meu. Pâine, paste, crănțănele, orez și alte chestiuni amidonoase – out! Adică pauză de pelmeni!
Concret, spre prânz am pus în tigaie ouă, bacon, ardei roșu și niște „verde” în farfurie. Curat. Și fără fresh-uri de fructe, care se pare că nu-s altceva decât apă și zahăr (în altă formă) și cam atât, deci generatoare de energie în exces ce rezultă în grăsime.
Hidratare și odihnă.
Apă, multă apă, ceai neîndulcit și cafea neagră. Atât! Simplu, nu?
La partea cu somnul am stat mereu prost. Pentru că mixez, citesc, mă uit la filme, și-mi tot ziceam că o să am timp să dorm când voi muri. Contrar a tot ce credeam că știu, somnul are un rol foarte important în toată ecuația aceasta cu slăbitul. Așa că am mai tăiat din timpul de Netflix și HBO, am mai ajustat timpul de lectură și mi-am – poc! – mi-am făcut rost de timp.
Antrenament
Seara, antrenament. Nu fiare ci mișcare cu băieții pe saltea, că marți e seară de BJJ, la sala Mako Ryu, de pe Luică. Adică în cartier. Treaba este că dacă ești obez ca mine și vrei să faci mișcare din asta mai susținută, trebuie să fii cu mare băgare de seamă. Obosești repede, rămâi fără suflu, când nu rămâi fără suflu faci lumea să creadă că ești Darth Vader la halul în care respiri, transpiri mult… Toate astea pentru că ai un bagaj de peste 30 de kile-n burtă, ori lucrul pe saltea este solicitant. Foarte solicitant. Nu mai pun la socoteală faptul că te simți penibil, da? Dar mi-am asumat toate astea din clipa în care am trecut pragul sălii. Spre surprinderea mea, băieții au fost foarte binevoitori, nimeni n-a râs, din contră, m-au ajutat sau m-au lăsat să-mi revin în simțiri. Cătălin și-a ținut promisiunea și nu m-a lăsat să mor, pentru că-n viziunea lui la sală trebuie să vii să te simți bine, nu să te rupi sau să mori. Oricum, al doilea antrenament a fost mai ușor de dus decât primul. Plus că am început să înțeleg câte ceva despre acestă metodă de luptă. Ai mult sparring, adică lucrezi cu un partener, și lucrezi cu tot corpul, pui osul și mușchii la treabă în cel mai firesc mod. Și înveți să apreciezi distanțe, să deschizi și să închizi portițe către cel din fața ta, de parcă ar fi o partidă de șah. Mă rog, asta am înțeles până acum, cu mintea mea de începător, mai am timp să mă dumiresc. Am și filmat ceva cu Cătălin pentru un jurnal video, dar n-am avut vreme să editez materialul. Acum, gata, zbor la sală! Este miercuri, este seară de kickboxing și MMA! Pe mâine!