Eu în 50 de piese (20-11)

Eu în 50 de piese (20-11)

Timp de lectură: 7 minute de citit

Penultima parte din seria celor 50 de piese cu însemnătate pentru mine, persoană fizică. Piese ce m-au atins și au lăsat urme pe pielea sufletului meu. Celelalte de până acum, în ordine descrescătoare, sunt aici: 50 – 41, 40 – 31, 30 – 21. Să vedem:

20. DJ Shadow – Building Steam With A Grain Of Salt (1996)

DJ Shadow este primul DJ care mi-a deschis mintea către colajul de sunete. Mixurile mele de până atunci se rezumau doar la o selecție și înșiruire de piese fade in / fade out. Cumva m-a dus cu gândul la open format, albumul Endtroducing….. a fost primul chestie care m-a făcut să mă gândesc că muzica nu are limite, deci poți combina stiluri foarte diferite pentru a obține ceva impresionant. Am fost impresionat de munca lui, iar acela a fost momentul în care am devenit crate digger, căutătorul de sunete. 2 oameni îmi vin în minte când ascult DJ Shadow: Johnny și Undoo.

19. Paul Kalkbrenner – Sky and Sand (2009)

Berlin Calling. Filmul. Lasă acțiunea filmului, ia muzica. În special piesa aceasta. Paul Kalkbrenner mi-a schimbat concepția despre muzica electronică, stil ce până-n acel moment era doar zgomot. Este piesa cu care de regulă îmi închei serile de mixat, și de fiecare dată mă uimește simplitatea ei. O simplitate complexă ce mă duce cu gândul la Prandea.

18. Portugal. The Man – Feel It Still (2017)

Da, mi-a plăcut de la prima audiție. De fapt, de la primele 8 măsuri. Un bass și un fus, cu un groove retro-blues-rock, apoi vocea lui John cu niște claps pe dedesubt, cu suflători, tobe și percuții, chitară și pian pe refren, totul relaxat… C#m – E – F#m – C#m… cum să nu-ți placă? Am avut piesa pe repeat vreme de 2 luni, o am și acum în playlisturile mele.

17. Gnarls Barkley – Crazy (2006)

Dacă ți-au plăcut filmele western cu Terrence Hill ai fi recunoscut tema filmului în care Terence era Django, dar nu Jamie Foxx-ianul personaj. Vocea lui CeeLo Green este inconfundabilă, îl știam atât solo cât și de pe vremea Goodie Mob. Mult mai apoi am aflat că de fapt este vorba despre proiectul Gnarls Barkley. În fine… I remember, I remember when I lost my mind… cred că toți am avut cel puțin un astfel de moment, când totul pare scăpat de sub control. Ha ha ha, bless your soul / You really think you’re in control? Versurile astea venit-au fix în perioada în eram control freak centură neagră și credeam că-s buricul Universului. Da, am avut și astfel de perioade, că-s ca o shaworma, cu de toate.

16. Red Hot Chili Peppers – Give It Away (1991)

Give it away, give it away, give it away now. De 68 de ori, am numărat!
În vara lui ’92 am ascultat Blood Sugar Sex Magik, albumul RHCP. Iar când am rock, funk și rap în aceeași ecuație sunt vrăjit. Stilul lor dezinvolt mi-a rămas la suflet de atunci, mixez și acum cel puțin 5 piese, că-s fan RHCP pe viață. Nu știu de ce, dar mai mereu îmi vine în minte Girip, din vremea când avea plete și salopeta lui de jeans. Probabil pentru că era primul coleg dezinvolt de l-am avut, cine știe?

15. Oasis – Wonderwall (1995)

Altă piesă genial de simplă, care m-a lăsat cu gura căscată de la prima audiție. Una despre fluturașii din stomac. Videoclipul rula non-stop pe MCM. Și mi-au părut un soi de The Beatles moderni, mai ales că veneau din zonă. Îți mai amintești fierăstraiele acelea din clip, ce se legănau în legea lor? Ei, eu mi le amintesc de fiecare dată când aud piesa. Cum ziceam, genială! Simplă! Chitare, voce, apoi un violoncel, niște pensule ce mângâie fețele tobei… Genial! Că Noel s-a inspirat de la George Harrison, că s-a gândit sau nu la Paul McCartney, mai puțin contează! Cum nici băiețeala fraților Gallagher nu mai contează. Oasis rămâne una dintre cele mai tari trupe rock a anilor ’90. Iar sound-ul lor britanic mi-a modelat un pic perspectiva muzicală din acele vremuri.

14. Dr. Dre ft. Snoop Dogg – Still D.R.E. (1999)

Tata Dre este modelul meu în materie de producție muzicală, chiar dacă nu-s la fel de conștiincios, consecvent și studios ca el. Mare făcător de beat-uri, sculptor sonic, Alfa și Omega (3 și 6) în rap. Una dintre cele mai bune piese ale sale. Memorabilă. Cu Snoop Dogg și Eminem, protejații săi și preferații mei. Așa l-am descoperit pe Scott Storch. Și mi-am vindecat rana Real Concret. Still taking my time to perfect the beat / And I still got love for the streets.

13. Patrice – Soulstorm (2005)

Try to switch off my head / Use my soul instead. Aceste 2 versuri mi-au atras atenția până la everywhere, everywhere / A soulstorm everywhere. Păcat că ne (auto)limităm la această piesă, când vine vorba despre Patrice, pentru că are 8 albume, plus un live. Dar e bine și așa, ne duce cu gândul la Vamă, dar la cea din perioada când Patrice nu ajunsese încă pe la noi.

12. AC/DC – You Shook Me All Night Long (1980)

AC/DC cântă muzică „pentru băieți”. Asta am gândit când am auzit prima piesă de la ei, piesa de față, asta gândesc și acum. Primisem o compilație pe o casetă Chrome, prima de acest gen, nu aveam tracklist-ul scris, dar mi-a plăcut sunetul acela brut. „She was a fast machine, she kept her motor clean”, așa ceva nu auzisem până atunci în vreo piesă. Normal, nu am înțeles semnificația lor, și chiar de aș fi înțeles ceva, singura referință în materie de mașini era Dacia 1300 a alor mei, deci ioc șansa, Rambo! Ce să înțelegi la 13 ani? Doar că-ți place ritmul și sunetul acela băiețesc.

11. Muddy Waters – Mannish Boy (1955)

În 2004 Eric Clapton lansa 2 albume: ”Me and Mr. Johnson” și ”Sessions for Robert J”. J era Mr. Johnson, adică Robert Johnson, omul din legenda cu muzicianul care și-a vândut sufletul diavolului, la o răscruce de drumuri, pentru a deveni cel mai mare dintre chitariști. Așa am descoperit Delta Blues. Prin Robert Johnson, via Eric Clapton. Iar dacă te atinge blues-ul primordial, n-ai cum să nu treci prin toate celelalte stiluri din Chicago, Detroit, Memphis… Și așa descoperi o mulțime de mari artiști: B.B. King, John Lee Hooker, Bonamassa, Howlin’ Wolf și foarte mulți alții, toți dibaci într-ale chitarei, poate și muzicuței, dar toți cu smanes în voce. Am cel puțin 200 de piese preferate din sfera aceasta, toate îmi plac, însă ”Mannish Boy”, oh boy, îmi amintește de băiatul care se încăpățâna să devină bărbat. Poveste lungă, complicată! 🙂

Data viitoare ultimele 10 piese, cele mai cele dintre toate cele 50…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *