Eu în 50 de piese (30-21)

Eu în 50 de piese (30-21)

Timp de lectură: 8 minute de citit

Alte 10 piese, din cele 50 pe care le-aș alege dintre toate cele care-mi plac. Sunt ca o tocăniță în materie de gusturi muzicale. Probabil de asta rămân open format DJ, n-aș putea să rămân într-un stil, sau două. M-aș plictisi. Am ADHD muzical, cum îmi spun prietenii.

30. Björk – It’s Oh So Quiet (1995)

Îmi place Björk. Nonconformistă. Avangardistă. Eclectică. Versatilă. Îi ascultasem albumul precedent, Debut, îmi captase deja atenția. Nu prin înfățișarea ei rebelă, care de altfel nu-mi displăcea deloc, cât prin ușurința cu care combina atâtea genuri muzicale. Da, piesa aceasta este un cover, nu combină electro cu jazz, sau house cu trip hop, dar It’s oh so quiet… and so peaceful until… You fall in love. Zing boom! Wow bam!

29. Justin Timberlake – Can’t Stop The Feeling! (2016)

Mulți spun că este o piesă proastă. Nu mă interesează, câtă vreme îmi dă o stare de bine și-mi mișcă umerii de fiecare dată când o aud. Și nu pentru că-mi plac producțiile lui Max Martin, deja-mi plăcea piesa când am aflat că e lucrătura lui. Cum ar putea o combinație disco, soul și pop, cu ritm vioi și mesaj pozitiv să te lase indiferent? Aaa, că nu-ți plac chițăiturile jacksoniste ale lui Justin, asta e altceva, dar piesa nu-i chiar așa de rea precum zic specialiștii

28. INXS – Need You Tonight (1987)

„E rock, mă, INXS sunt rockeri!”. „Du-te, mă, rockerii au tobe adevărate, nu folosesc 707-ul!”. Eram la o petrecere, piesa era pe o casetă, o compilație făcută pentru astfel de manifestări adolescentine. Nu auzisem de INXS până atunci, dar știam sunetul de TR-707, mașina de ritmuri de la Roland. E drept, riff-ul acela de chitară suna rock, dar ritmul îmi suna a funk, ori chitările electrice în funk sunt nelipsite. Cu INXS am descoperit că regulile sunt bune pentru a fi încălcate, dacă iese un lucru bun din răzvrătirea respectivă. În vara lui ’89 am văzut primul poster cu băieții, dar deja ascultasem ”Never Tear Us Apart”, ”Devil Inside”, ”New Sensation”, știam că-s rockeri…

27. Soha – Mil Pasos (2007)

2008. Cumpărasem CD-ul pentru piesa ”Tourbillon”. Soha este nume arăbesc, combinația arabo-franceză nu este o noutate, dar eram intrigat de combinația franceză – spaniolă din piesă. În fine, când am ajuns la piesa 5 de pe CD, la ”Mil Pasos”, acolo a rămas. Pe repeat. Piesă simplă, așezată… Dacă ”Mil Pasos” ar fi fost prima piesă pe care aș fi ascultat-o de la ea, aș fi băgat mâna-n foc că Soha este de prin Spania, gitană sau maură, dar nu e. Este franțuzoaică, cu origini algeriene. Hamama Chohra. A dispărut de pe scene. Albumul îl ascult când îmi îndulcesc lenea, tolănit și privind în gol. Dar ”Mil Pasos” o mixez mereu, că ating și iubitorii de tango, dar și pe cei de kizomba. Și pentru că rezonez într-un fel la La minor.

26. Bon Jovi – It’s My Life (2000)

Imn. Dintr-o perioadă în care ”Carpe Diem” îmi suna total zbuciumat. „My heart is like an open highway / Like Frankie said / I did it ‘My Way’.”. Îmi place Sinatra, însă ”My Way”-ul său îmi sună mătăsos chiar și acum. Ori în astfel de chestiuni rezonez mult mai bine cu hard și glam. ”Don’t bend, don’t break, …, don’t back down”. Simplu!

25. Aretha Franklin – Respect (1967)

1984. Cu Aretha am descoperit muzica Soul. Nu știu dacă-ți poți imagina ce schimbări s-au petrecut în mintea unui băiat de 9 ani, care până atunci ascultase doar muzica ușoară românească de la radio, folk-ul de la Cenaclu, ceva rock n roll, disco, muzica tătărească de pe la nunți și chiar câteva doze de Azur. Era ceva diferit. Ritmul acela aerisit, cu tamburină pe fiecare timp, cu un bass-ul care curgea și umplea spațiile goale, dar se armoniza de minune cu vocea aceea din cu totul alt film, intervențiile fetelor din backing și suflătorile care accentuau toată nebunia aia armonică, toate la un loc au produs un declic în urechea-mi internă. Și chiar mă bucur că mi-a plăcut și mi-a rămas în minte ar-i-es-pi-i-si-ti și ”Just a little bit”… Câțiva ani mai târziu îmi umpleam urechea doar cu Soul. Otis Redding, Marvin Gaye, Bill Withers, Sam Cooke, Ray Charles, Stevie… Datorită Arethei…

24. Pharrell Williams – Happy (2013)

O iubești sau o urăști, e simplu. Dar indiferent nu te lasă. Haterii mi-au explicat că totul se rezumă la mimarea fericirii, că-n aste zile viața e „greu”, și i-am lăsat în fericirea lor. Poate-s subiectiv, că-mi plac producțiile The Neptunes și tot ce sună mai Motown-ish, dar n-am ce cusur să găsesc piesei. Am folosit-o pe post de cric în momentele când eram cu crengile la pământ, o fredonez și acum, ba chiar o mixez mai mereu. Instrumental simplu: tobe programate, bass, keyboard, bătăi din palme și niște chestii vocale ici-colo. Stilul binecunoscut… dar happy!

23. a-ha – Take On Me (1985)

1985. Bunica vărului meu, Ender, adusese un video player din Turcia. Și niște casete VHS. Una era doar cu videoclipuri. Primul videoclip de pe respectiva casetă era Glenn Medeiros – ”Nothing Gonna Change My Love For You”, cel de-al doilea videoclip era unul în care eroul unei benzi desenate îi face cu ochiul fetei care citea respectiva publicație, apoi mâna lui desenată iese în lumea reală, trage fata în lumea desenată… știi continuarea. Am rămas impresionat de videoclip, și mai apoi de piesă. Iar când am avut și noi video în casă, primul lucru făcut a fost să caut o sursă de unde să înregistrez videoclipul piesei. Cu cât o ascultam mai mult, cu atât îmi plăcea mai mult. Datorită acestei piese am descoperit Juno-60, de la Roland, și LinnDrum, 2 dintre instrumentele mele preferate.

22. Cameo – Word Up (1986)

Când spun Funk aceasta este piesa ce-mi vine prima oară în minte. Întotdeauna! O piesă tocmai bună să-ți arăți mișcările secrete pe ringul de dans, poate tocmai de aceea gândul îmi fuge la Total Dance-ul anilor ’90, la sala 65 a Casei de Cultură din Constanța, și la cât ne rupeam în scheme prin discoteci pe astă piesă, nelipsită de altfel. Faine vremuri, se dansa mult pe atunci, de asta nu lipsește din mixurile mele. Excelentă piesă!

21. Michael Jackson – Billie Jean (1983)

Prima oară am văzut ”Thriller”. Videoclipul. Varianta integrală. Pe casetă video. La Șolea, că la el pierdeam serile vacanțelor de vară petrecute la bunici. Toată lumea vorbea despre ”Thriller”, era considerat film de groază la modă, așa că n-am ratat ocazia. Treaba e că filmul s-a terminat prea repede față de un film normal, așa că a lăsat caseta să curgă. Mă rog, la țară Michael Jackson nu prea avea succes pe atunci, dar am apucat să văd următoarele 2 clipuri, ”Beat It” și ”Billie Jean”. Au fost de ajuns să-mi placă Michael. Am plecat acasă cu ”Just beat it, beat it” și ”Billie Jean is not my lover”. Dar ritmul, linia bass-ului și linia synth-ului de mi-au rămas în cap erau de la ”Billie Jean”. Punct.

Cele 20 de piese de până acum le găsești aici:
EU ÎN 50 DE PIESE (40-31)

EU ÎN 50 DE PIESE (50-41)
Au mai rămas 20…
Data viitoare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *