N-avem nevoie de Coronavirus, viruși sau alte peste pentru a ne găsi înfricoșătorul (dar inevitabilul) sfârșit, suntem gata virusați! Deși avem pretenția că suntem capabili de rațiune și că înțelegem lumea din jurul nostru, un simplu exercițiu de observație ne va demonstra însă contrariul.
Corona. Virusul, nu berea! Nume de cod: Covid-19.
Ai nevoie de doar 30 de secunde pentru a te informa în acestă privință.
Dar, cum doar senzaționalismul mediatic ne hrănește, și confundăm negustoria de senzații cu informarea, psihozele colective și freneziile iraționale rezultate nu mă miră. Îți zic imediat de ce cred că suntem gata virusați, asta dacă mai ai dubii…
Corona – probably the best virus in the world?
Date: Organizația Mondială a Sănătății arată că anual aproximativ un miliard de oameni contractează gripa. Și în fiecare an, între 250.000 și 500.000 de oameni (mai ales bătrâni și cei cu sisteme imunitare compromise) mor din cauza gripei.
În comparație, Coronavirus a infectat peste 80.000 de oameni și au murit sub 3.000. Acest lucru înseamnă că suntem îngroziți de un virus care a infectat până acum 0,008% dintre persoanele infectate cu gripă și care a ucis 0,6% dintre persoanele care au murit de gripă anul trecut.
Dar ce facem noi? Păi, ce să facem? Ce știm! Dăm iama în magazine, golim rafturile cu potol, că-n situații apocaliptice mațul primează! Mă scuzați, intestinul! Că produsele de igienă/igienizare nu ne interesează. Alții speculăm momentul! Că așa am înțeles noi capitalismul, există cerere, umflăm prețurile să facem profit! Dar speculația balcanică nu se rezumă la activitățile negustorești, presfinții dau sfinte pomelnice. Online, că doar suntem în secolul XXI.
Coronavirus nu se răspândește însă la fel de repede precum panica mediatică, care ia un factor de risc absolut neglijabil, conform datelor, și-l transformă în senzațional!
De ce mass-media nu ne îngrozește în fiecare zi despre gripa regulată?
Simplu: pentru că gripa obișnuită este plictisitoare! Apare în fiecare an și în fiecare an aproximativ același număr de persoane contractează gripa și aproximativ același număr de oameni mor din cauza ei. Dar nimeni nu tresăltat de o gripa obișnuită. Oamenii nu pot fi îngroziți de ceva cu care au învățat să trăiască.
Virusul media
Mass-media știe trebuie să facă rating pentru a supraviețui. Pentru că ratingul aduce reclame, iar reclamele aduc banii necesari pentru funcționare. Și mai știe că nu poate face rating din cultură, ori din chestiuni serioase. Așa că jurnalismul a devenit un soi de negustorie a senzaționalului. Nu crezi? Citește burtierele canalelor de știri, din Senzațional și Șoc și Groază nu ieși.
Poveștile despre ratele de infecție și deces ne pot tresălta, așa că asta ne servește. La micul dejun, la prânz și la cină. Chiar și între mese. Acum ceva ani am avut H5N1. Am avut și Ebola. Și pestă porcină. Și orice subiect de astfel de calibru e o mană cerească. Ține lumea cu sufletul la gură și uită de Netflix. Face rating. Vinde.
Știrile sunt apocaliptice. Și dese. Mai mult, vedeam la Antena 1 în această dimineață un… „exercițiu jurnalistic” cu un tânăr care se izolase de 24 de ore, iar în următoarele 2 săptămâni ne va transmite traiul ferit de Corona Virus. Cam aici a ajuns jurnalismul. Facem orice pentru rating. Restul nu contează.
Virusul fricii
Istoria ne arată clar că unii semeni au realizat că exploatarea slăbiciunilor noastre cognitive poate genera mult mai mult profit decât multe alte activități. Așa că acest soi de exploatare există de milenii. Zi de zi.
Ghicitori, vrăjitori, mediumi, astrologi, șamani, preoți, guru, politicieni… Au existat, există și vor exista. Cu mici excepții, majoritatea apăsă butoanele fricilor noastre, pentru a căpăta o sumă de bani sau alte resurse și beneficii.
Ți-e frică de Cel-de-Sus?
Donează și poți avea șansa unui loc călduț în Rai. Donezi mai mult? Te băgăm în eternitate, te facem sfânt, indiferent de câte crime ai fi comis, sau câți bastarzi ai plămădit.
Ți-e frică de argintul viu din tine și de blestemele de două generații?
Cotizează generos și rezolvăm! Îți despărțim și iubitul de nevastă, îl fermecăm de tot.
Ti-e frică de agenturili străine și de statul paralel? Te îngrozește tăierea pensiei?
Votează sculer-matrițerul, tinichigiul sau șoferul. Nu contează că-i corupt, contează doar că doar el va lupta cu dușmanul fricilor tale.
Mai simplu nici că se poate!
Psihoza fricilor noastre
Pentru mass-media Coronavirus este noul star. Aduce frică, face rating, crește valoarea spațiilor publicitare. Nici nu-ți poți imagina câte globuri oculare îngrozite vor scana articolele despre această amenințare groaznică de extincție a umanității. Vine Apocalipsa promisă!
În această psihoză colectivă, politicienii consideră că trebuie să facă ceva.
Sigur, anual sute de mii de oameni vor muri în continuare pe șosele, zeci de mii de obezitate sau de foame (21.000, zilnic!), alte sute de mii se vor sinucide sau vor muri din cauza fumatului, milioane de semeni vor muri de cancer, milioane de hectare de pădure vor fi pierdute, în vreme ce aproape 1 miliard de oameni nu au acces la apă potabilă. Dar aceste lucruri nu ne îngrozesc. Suntem deja obișnuiți cu ele. Trăim cu ele.
Dacă se întâmplă însă ca un cetățean să moară sau să fie suspect de Coronavirus, tragedie!
Guvernul „ne dovedește” amenințarea „reală”. Ne panicăm, răspândim panica, luptăm ca-n ”The Walking Dead” cu toți infestații, care sunt deja niște zombie pentru noi. Atacăm autobuzele care transportă persoane cu risc de infecție, ne adunăm pe la colțuri să punem foc casei ăluia de a venit din Italia. Încă ne plac vânătoarile de vrăjitoare de altă dată.
Îți amintești când o mașină autonomă a lovit o persoană? Șoc și groază! „Mașina ucigașă”! Uitând faptul că, în aceeași zi, și zi de zi, sute de persoane mor pe șosele datorită prostiei umane și a incompetenței la volan, plus alte mii rănite din fix aceleași motive. Dar acelea nu contează cât contează pericolul mașinilor ucigașe care ne vor extermina ca rasă când vor ajunge să circule pe străzi.
Este la fel cu accidentele de avion. Avioanele sunt de mii de ori mai sigure decât automobilele. Dar accidentele auto sunt obișnuite. Plictisitoare. Nimic nu se compară cu un accident de avion, chiar dacă este rar. Îngrozește milioane de oameni, iar mulți dintre aceștia vor încerca să evite călătoriile aeriene din cauza „riscului” unei morți groaznice.
Ironia sorții este că în următorul deceniu mulți dintre acești oameni vor fi răniți sau uciși într-un accident auto.
De ce suntem ușor de dus de nas?
Multă vreme m-a măcinat această întrebare. Cum se face că noi, ființe raționale cu acces la tot felul de resurse, avem încă acel comportament de om al cavernelor, ținut în beznă și înfricoșat de orice? De ce picăm mereu în plasa acelorași trucuri vechi de când lumea? De ce rămânem ades înfricoșați și dezinformați?
Nu am întrebat shawormarul din colț sau doamna de la aprozar, am căutat răspunsul prin cărțile de antropologie, istorie, psihologie și chiar filosofie, încercând să pun cap la cap bucățelele de puzzle. Și am ajuns la o concluzie preliminară, conform căreia creierașul nostru rezonează foarte tare la povești. Am mai spus/scris asta, suntem singura specie de pe planetă care credem în alte lucruri decât cele ce aparțin realității înconjurătoare. Istoria noastră evolutivă ne-a găsit trăind în grupuri mici, bazându-ne inițial doar pe ce am văzut și am auzit. Astfel că arhitectura creierului nostru nu înțelege numerele mari, probabilități, factorii subtili de risc și lucrurile pe care nu le putem vedea.
Din astă cauză ne ocupăm de lucruri care nu contează și nu reușim să abordăm lucrurile care contează cu adevărat. Adică în loc să ne gândim cum să reducem miliardul de oameni infectați anual de gripă și jumătatea de milion care moare datorită banalei gripe, noi ne pierdem vremea cu noul virus de gripă care a ucis 2.500.
Procedurile, infrastructura și legislația adecvată ar reduce numărul cu adevărat alarmant de decese. De gripă, obezitate, accidente rutiere, subnutriție. Guvernele nu vor face aceste lucruri. Nu există cerere, nu-s probleme populare, la modă, deși sunt colosale. Ne-am obișnuit cu el. Creierul nostru este prea ocupat cu zgomotul senzaționalismului media. Că atât poate procesa. Cifre mici. Probleme mici. Dar senzaționale și panicoase.
Apoi ne plângem că viața este grea, că este nedreaptă…
Pe bune? Chiar n-ai prins ideea?