Îmi plac discuțiile. Mai ales dacă-s constructive, iar interesul de a schimba idei este unul real. Pentru mine rămâne cea mai trainică modalitate de a învața, și mereu există câte ceva de învățat dintr-o discuție, indiferent de interlocutor.
Având o moacă mai „exotică”, observ ades că discuțiile duc ori spre religie, ori către ceea ce numim spiritualitate. Înțeleg curiozitatea, o găsesc firească, omenească, câtă vreme facem schimb de perspective și nu ni le „măsurăm” să vedem care e „mai bun”. Sau doar pentru că astfel de discuții-s în trend și ne fac să părem mai cool.
Dincolo de „cool” și „trendy”, sunt de acord, spiritualitatea este o chestiune vitală, dar strict personală, a existenței fiecăruia dintre noi. Cu o singură observație însă: de a nu uita că singurul „scop” al spiritualității este acela de a te „trezi”, nicidecum de a schimba un „vis” cu un altul. Restul e cancan! 🙂