Zeci, sute de diete! Devin modă, mod de viață, apoi dispar. Unele rămân, își găsesc noi adepți, noi evangheliști, în vreme ce tu ai renunțat la ele, de regulă cu niscaiva frustrări referitoare la rezultate.
În ultima vreme am tot oscilat între Keto, Paleo, Low-Carb și Postul Intermitent.
Până la urmă am păstrat Postul Intermitent, cel în care mânânci doar 8 ore, iar 16 nu, după care am respectat recomandările lui Cătălin, în mare parte Low-Carb, cu câteva ajustări pentru a putea menține activitatea solicitantă de la sală.
Astăzi însă am făcut o greșeală. Nu tehnică, doar practică!
Găsisem în piață o bucată frumoasă de slană cu boia, din aia de se topește în gură și cu șoricul moale, știi despre ce zic. Grăsimea este permisă în dieta mea, așa că am luat o bucată din bucată, că deja-mi ploua în gură. Problema este că slana se pare că nu „merge” fără pită, ceapă și pălincă. O pălincuță îmi este permisă, ceapa e la liber, dar pita, în orice formă, nu. Și cum nu puteam lăsa orfană bunătate de bucățică de slană, am tăiat câteva bucăți și le-am lăsat să lunece la vale, către bazinul cu acid gastric. Lucru nefast, în absența companionilor de rit maramureșan, că deși nu abuzasem cantitativ, bunătatea de slăninuță se puse de-a latul, iar eu m-am pomenit cu un dop în capul pieptului și o senzație de amplificare a accelerației gravitaționale, atât de greu mă simțeam.
Senzația a persistat, chiar dacă mâncasem cu 3 ceasuri înainte de antrenament, iar Huliette, după ce mi-a dat 2 enzime, m-a averizat că s-ar putea să împrăștii pe saltea tot conținutul stomacului, lucru deloc încurajator. I-am prezentat situația lui Cătălin, m-a sfătuit să stau liniștit, așa că am tras chiulul de la lucrul la sală. Eh, nu chiar, pentru că am băgat niște exerciții izometrice, să nu bat pasul chiar pe loc.
Dar tot pocinogul acesta m-a pus pe gânduri. Așa că-n zilele următoare îmi voi pune creierașul la treabă să scot niște rețete gustoase, dar bune pentru slăbit.
Și pentru că tot sunt la capitolul „greșeli alimentare”, câteva observații…
1. Huliette a cumpărat niște tartine crocante, ca înlocuitor de pâine. Bio, din năut, fără gluten, chestii din astea de-ți dau sentimentul că e binidităt. Citind însă valorile nutriționale, am băgat de seamă că la 100g de astfel de produs am 65g de glucide. Câh!
E musai să citiți etichetele înainte să băgați în coș, oricât de bio, fără gluten ar fi!
2. Batoanele cu cereale,
din cele sănătoase, cu arome la fel de sănătoase, bune de mâncat între mese, sau în loc de o masă (cică!), și care te slăbesc de nu te vezi! Aveam mereu o mână de din astea în coșul meu cu de toate. De fapt mai am, că au rămas acolo. Citind eticheta văd: carbohidtrați 68g/100g produs, zahăr 20g/100g produs. Pa!
3. Muesli.
Nu musli! Muesli e amestecul acela de-l mâncăm la micul dejun, cu ovăz, fulgi de porumb, cereale, fructe uscate, semințe și nuci, pe când musli e o iarbă folosită în bucătăria Ayurveda și de către homeopați, cu ceva proprietăți afrodisiace. Că a intrat la noi ca „musli”, asta e altă poveste, dar fără temei logic. Revenind, batoanele de muesli sunt compacte, ingredientele se lipesc între ele cu… ai ghicit, forme diverse de zahăr, toate sănătoase, dar toate metabolizate în același fel, adică punem la „rezerva de stat”.
Concret, obiceiurile mele matinale: 1 iaurt + 1 fruct + 1 baton muesli = 4,6 lingurițe de zahăr. Adică degeaba nu puneam zahăr în cafea, compensam din plin. Pas! În loc de muesli o mână de nuci cu semințe e mult mai bine pentru procesul meu de slăbire.
4. Sucul de fructe.
Oricât de natural, a ieșit din peisajul meu culinar. În afară de vitamina C, în cazul sucului de portocale, restul este este în cantități nesemnificative. Mai puțin apa și zahărul. Cum? Zici că-i natural, că-i de la fruct? Ficatul tău nu știe din astea, știi? Nici eu nu știam, așa că acum știm amândoi. Lasă-mă cu mineralele și antioxidanții, am scris mai devreme că-s în cantități nesemnificative. Fibrele din fructe sunt bune, așa că în loc de fresh, suc natural și alte derivate, pun mâna și pap un fruct. Întreg. Dar rar, că vreau să slăbesc!
5. Salatele.
Primăvară, au apărut verdețurile în bătătura românească. Leurdă, lobodă, untișor, tot tacâmul. Începusem să mănânc salată în oraș. Normal, cu mult dressing peste grămada proaspătă de verzișori. Dar ce conține acel dressing delicios? Exact!
6. Uleiuri.
Am fost învățați să folosm ulei de floarea soarelui. E cel mai ieftin! Acum, după ce s-a dovedit că nu-i tocmai bun, au apărut în formă presată la rece și alte variante îmbunătățite. Am uitat ghilimelele. Uleiul de floarea soarelui este cea mai neinspirată alegere. O să aprofundăm asta în altă zi.
Povestea lungă, pe scurt:
Unt, ghee, untură de rață, ulei de cocos, ulei de măsline, ulei de susan, ulei de avocado.
Restul, nu folosesc!
7. Sosuri
Ketchup? Prea mult zahăr! Muștar? Depinde! În mod normal muștarul nu ar trebui să aibă zaharuri, dar muștarul cu miere, de exemplu, are cam 10g glucide / 100g de produs.
Ce folosesc? Maioneză, Vinegretă, sos Bearnaise, Hollandaise, Ranch, Aioli, Guacamole, Salsa, Pesto. Dar făcute, nu cumpărate. Cele cumpărate-s bune, delicioase, dar pe lângă zahăr în varii feluri, mai are conservanți și coloranți. Ceea ce nu mai vreau. E mai greu să-ți faci sosurile vieții, dar diferența e mare și o să-ți placă procesul! 🙂
Mai am multe chestiuni de învățat, de explorat.
Dar, cu ce am învățat de la Cătălin până acum, am scăzut sub pragul de 95 de kile. De la 100!