Între ani

Între ani

S-a mai dus un an. Altul.
Dar nu-i nimic, vine altul! Altul mai bun, așa cum sperăm în fiecare noapte în care ne facem „bilanțul”, dacă ni-l facem, și – implicit – ne facem, măcar în gând, alte planuri pentru noul an, de regulă mari sau foarte mari. Planuri pe care, în majoritatea cazurilor, obișnuim să nu le bifăm la următorul „bilanț” de peste 365 de zile.

Mă bufnește râsul când mă gândesc la planurile-mi mărețe zămislite la începutul anului ce tocmai stă să treacă, tocmai de aceea zâmbesc anticipând exercițiul ce urmează să-l fac astă noapte. Dar îl voi face.

Puțin înainte de a intra în vacanța școlară de iarnă, am asistat involuntar la o discuție amicală între fiul cel mic și un coleg de-al său, care-l întreba ce va face de Revelion.
Nu fac nimic. Tatăl meu este mereu plecat să facă bani, așa că nu fac nimic.
Normal, după ce am rămas cu gura căscată, m-au încercat fel și fel de sentimente aiurea, însă am realizat că era foarte mic când am petrecut ultimul Revelion împreună. Și că, cel mai probabil, această noapte dintre ani, Revelionul, nu se deosebește cu nimic de celelalte nopți ale sale, câtă vreme de cel puțin 8 ani ta-su era plecat „să facă bani” și cam atât. Iar toate argumentele cu care încercam să-mi justific lipsa în noaptea de Anul Nou păleau în fața percepției simplisime de copil, percepție ce nu poate fi alinată de niciun cadou ori altă experiență oferită înainte sau după.

Nu, aceste rânduri nu-s despre revelațiile unui tată, sau despre cum să devii un tată model. Clar, nu! Și nici despre a renunța la a face ceea ce-ți place, ori despre dezinteres față de latura materială a vieții. Pentru că realitatea s-a dovedit adeseori greu de mulat pe forma idealurilor personale, sau invers!

Am scris aceste ultime rânduri pe 2019, după o foarte lungă pauză de scris, pentru că-n tradiționalul, și probabil stupidul, exercițiu ce-l facem în noptea dintre ani, voi lua în calcul faptul că toată goana aceasta nebună, după resurse materiale și recunoaștere socială, ca să putem construi case și cariere, este – de fapt – pentru bunăstarea celor din jurul nostru. Și-n acest exercițiu voi lua în calcul și posibilitatea că toate acestea își pot pierde valoarea (nu prețul) dacă nu sunt prezent, la momentul potrivit, alături de cei pentru care gonesc de fapt ca un nebun. Pentru că, spre deosebire de oricare altă resursă, momentul pierdut este irecuperabil. Și fără preț.

O posibilitate pe care vă doresc să o luați în calcul în exercițiul nopții dintre ani, dincolo de toate planurile realizabile sau idealiste.

La Mulți Ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.