OMUL

Timp de lectură: 7 minute de citit

Născut pe 1 iunie.
Bucureștean de Constanța.
Tătar de România.
Soț. Tată. Prieten.
DJ. Remixer. Producător muzical.
Dependent de muzică, pasionat de scris, adorator de gusturi și arome culinare.
O colecție bipedă de calități și defecte.
OM.

Am fost mereu fascinat de muzică, de stările pe care aceasta mi le putea induce.
Poate că nu întâmplător m-am pricopsit cu acest nume, Laufer, nume germanic, cu ceva origini evreiești, care are sens de „alergător” sau un soi de „mesager”, și care în mod normal este nume de familie. Cert este faptul că am înșelat așteptările tuturor și m-am născut băiat, așa că tatăl meu a trebuit să se reorienteze în alegerea unui nume. Și l-a ales pe cel al cântărețului ceh Josef Laufer, cel a câștigat locul secund la Cerbul de Aur din ’68.

ÎNCEPUTURI
La 4 ani știam atâta cântece și poezii, încât părinții mi-au pus un casetofon în față și m-au înregistrat. Și am fost atât de entuziasmat că am umplut ambele fețe ale casetei cu chestii memorate de la Cenaclul Flacăra, la vremea aceea se difuza la radio, plus câteva lucruri învățate la grădiniță, așa că o oră am fost în filmul meu preferat.

La 6 ani organizam serbărici cu copiii de pe ulița bunicilor, ulița copilăriei mele, la 30 km de Constanța. Le dădeam să învețe cântece, organizam desfășurarea lucrurilor, improvizam o scenă, desenam afișe și le puneam în porțile vecinilor și invitam părinți, bunici, mătuși și unchi la „marele și extraordinarul spectacol”. Și oamenii veneau, iar noi îi așteptam cu bilete de intrare, desenate de mână, pentru că munca „artiștilor” trebuia plătită, iar noi aveam planuri să mergem la cofetărie, la modul cel mai cinstit.

Cu corul școlii am câștigat multe premii, chiar dacă aveam un repertoriu mai puțin patriotic pentru Cântarea României, și a fost o perioadă în care am învățat multe lucruri, altele decât cele obișnuite.

La 20 de ani aveam deja o trupă. Real Concret. O trupă de rap, pentru că îmi plăcea să scriu, să fac rime, iar joaca s-a transformat rapid în ceva neașteptat: căpătasem un strop de „faimă” în marele oraș Constanța. Am întâlnit 2 băieți mișto de la Uniplus Radio (Pedro și Vali Bărbulescu (Johnny Dee pe atunci)) care ne-au ajutat să facem niște înregistrări, apoi ne-am trezit că avem manager, promisiuni de disc, cântări prin discoteci cunoscute, un public al nostru, fani și mai ales fane, autografe și alte lucruri din astea. Lucruri care m-au speriat!

RADIO
Andrei Gheorghe m-a invitat la „Vineri 13”, una dintre emisiunile pe care le realiza pe atunci la Radio Sky, în Constanța, să-mi prezint trupa. Andrei era pentru mine un soi de zeu. Gândea altfel, vorbea altfel decât toți oamenii pe care-i cunoșteam, așa că eram mare fan. Normal, am acceptat invitația și am făcut respectiva emisiune. Și mi-a plăcut într-atât de mult că am rămas în radio. Radio Sky a fost prima dragoste radiofonică. Și prima școală. Pentru că am „furat” tot ce vedeam la oameni ca A.G., Horia, Mihai, Luci, Girip și restul colegilor mei de atunci, care erau foarte profi deși radioul era încă în anii săi de pionierat.

DJ
Partea cu mixatul muzicii a venit firesc. dar nu la radio. Și am început să fac asta în era casetelor cu bandă magnetică. Fără Pitch Control, fără BPM Counter, fără Jog Wheels. Doar cu urechile. Plus 2 deck-uri, un mixer și un creion (cunoscătorii știu pentru ce!). Mi-am dat repede seama că într-o discotecă muzica trebuia să curgă, fără pauze și fără multe vorbe ca la radio. Era ceva diferit, dar ceva ce-mi plăcea, așa că am început să explorez și această zonă. Apoi a apărut CD player-ul. Și CD-urile de la bulgari! 🙂
Am mixat peste tot pe unde am putut, într-o discotecă din Murfatlar, într-o discotecă estivală din Eforie Sud, apoi într-un club de striptease din Mamaia, de unde un client m-a „răpit” pentru clubul său de striptease din Brașov. ’98 a fost anul în care am avut ocazia să lucrez cu Pitch Control, pe un Denon 2500f. Și am realizat atunci că eram mai mult MC decât DJ, norocul meu a fost ca băieții de la No Problem-ul din Brașov (Năsosu și Adi) să vadă ceva în mine și să mă învețe chestiunile de bază într-ale mixatului în club. Anul următor m-am reîntors în Constanța, tot într-un club de striptease, pentru ca în ’99 să fiu angajat de TUI să mixez într-un resort de 5 stele din Sharm El-Sheikh, Egipt. Și oricât de bine mi-a fost „afară”, visam să mă reîntorc să fac ceva în țară. Și m-am întors. La prima mea dragoste radiofonică. La Radio Sky.

MANAGER DE RADIO
În 2005 am primit oferta de a conduce Vox Radio Costinești. Am luat-o ca pe o provocare, dar și ca pe o posibilitate de a crește. Și am crescut. 3 ani mai târziu micul radio din Costinești devenea Radio Mamaia, radio pe care l-am condus până în 2011. Nu a fost un radio mare, însă provocările au fost mari. Dar a fost și perioada în care am realizat că radioul s-a schimbat, iar munca mea, care acum era mai mult administrativă, nu mai îmi tresălta nimic. Așa că mi-am văzut de drum.

OPEN FORMAT DJ
M-am mutat în București. Nu mai vroiam să aud de radio sau de DJ-ing, așa că vreo 2 ani m-am mulțumit să fiu MC, entertainer în cadrul unui lanț hotelier care avea și un resort în Mamaia. Asta până într-una din seri când cineva mi-a dat un DJ set de vreo 6 ore, mixat de un anume Johnny DaMix. Mi-a plăcut atât de tare ce făcea acel DJ, că toată vara acel set a rămas pe Repeat în mp3 player-ul meu. La sfârșitul verii mi-am dat seama că asta mi-ar plăcea să fac pentru tot restul vieții. Și-am luat-o de la zero, hotărât să-mi construiesc un drum în această breaslă. M-am angajat la o firmă de evenimente, am început să lucrez, să mixez și să descopăr încet-încet lucruri.

L-am cunoscut și pe Johnny (DaMix), care nu era străinul „de afară” pe care mi-l imaginam. Apoi i-am cunoscut pe Mircea, Danny, Faibo, Oscar, Prandea, Lepah, Undoo, Cristobal, Party Busta, DJ-i foarte talentați care m-au inspirat mult în ceea ce fac. Am început să mixez muzică la evenimente. În 2016 am făcut școala de DJ, mi-am obținut diploma de calificare și m-am înscris în Asociația DJ-ilor Profesioniști din România.

BeFM
Nu mai visam la radio, deși uneori îi duceam dorul. Cu atât mai mult să mai fac matinal. Să-i spui unui DJ să se trezească dimineața la 5 și să fie apt până la ora 10 e ca și cum… dar mai bine încearcă și ai să vezi reacția! Dar când Răzvan Petre a venit cu năstrușnica idee să facem matinalul la București FM mi-a fost greu să-l refuz. Îl știam de când era la Radio Constanța, îmi plăcea ce făcea pe radio, și mi-am zis că o voi scoate cumva la capăt, așa că-n toamna lui 2016 am început matinalul BeFM. Cu oameni faini, cu care am făcut lucruri mișto, deși mi-era clar că nu puteam mixa noaptea și să vorbesc la radio dimineața! Așa că după un an jumate m-am regăsit iar în situația de a face o alegere grea. Și am ales!

DJ PROFESIONIST
Nu sunt cel mai bun DJ pe care îl vei asculta în astă viață. Am o cultură muzicală bogată, am tehnică, creativitate și cam tot ce trebuie să aibă un DJ profesionist, însă am DJ-i pe care îi recunosc ca fiind fenomenali în această breaslă. Mixez în continuare la evenimente private și de firmă, pentru că mă consider deja „bătrân” pentru viața de club. Însă sunt foarte dedicat meseriei mele, acestui meșteșug creativ de a mixa piesele. Și, indiferent ce drumuri muzicale voi călca, voi rămâne un DJ. Till the end of time…

REMIXER, PRODUCĂTOR MUZICAL
Anii trecuți am remixat câteva piese. For fun. Și am compus zeci de piese. Doar ca exercițiu de creație și să explorez ținuturi necunoscute din sfera muzicală. Iar trecerea de la mixat la remixat și apoi la producție muzicală o consider atunci când vrei să explorezi cât mai adânc muzica. Am lucrat în studiouri de producție. Am făcut jingle-uri pentru radio, reclame, chiar și cântece, însă abia anul acesta, în 2019, mă consider suficient de „matur” pentru a avea o activitate consistentă. Mi-am refăcut micul studio de creație, mi-am scos clapa de la naftalină și mi-am luat un Maschine mk3. Să explorez teritorii muzicale noi. Sper să pun la punct secțiunile REMIX și MUZICĂ din acest site.

OMUL
Înainte de toate sunt OM.
Sunt soț, tată, prieten. Am o viață personală, pe care o țin personală, am gașca mea de scoțieni la Constanța, cercul de prieteni din București, cu care fac lucruri normale sau mai puțin normale, dar altele decât ceea ce fac profesional. Echilibrul între Personal și Profesional îl consider vital.
Citesc mult, scriu când apuc, gătesc și mănânc deopotrivă. Toate acestea le vei găsi în varii forme pe site. Doar din dorința de a-ți împărtăși experiențele mele cotidiene. Și în speranța că, ajungând să mă cunoști cât de cât din ce vei citi/auzi aici, poate vei ajunge să-ți dorești să ne cunoaștem să schimbăm idei care să ne facă lumea mai frumoasă. Ceea ce mi-ar plăcea teribil de tare! 🙂