Atins…

Îmi place să fiu atins. Atins în toate modurile în care poate fi atins un om. Și știi de ce? Pentru că la un moment dat vom realiza că suntem suma atingerilor primite. Hai să-ți explic perspectiva mea!

scortisoara Ceylon

Fulgi de ovăz, stropiți cu lapte, un praf de scorțișoară, câteva felii de banană, multă miere deasupra. Un mic dejun delicios? Delicios. Sănătos? Sănătos. Sau nu! Depinde de scorțișoara pe care o consumi. Știu, sună teribil, câtă vreme la românii scorțișoara este scorțișoară, și atât. Dar, hai să luăm lucrurile pe rând.

onestitate

Onestitatea este un lux pe care puțină lume și-l permite.
Imaginează-ți că ești onest și ai un șef megaloman și agramat. Sau un client important prost crescut. Ori descoperi că prietenul tău cel mai bun plimbă vorba de colo-colo. Ce faci în astfel de cazuri?

Creator

O să mă înjuri când îți voi spune că Omul prin definiție este un Creator, nu? Probabil că-mi vei aduce zeci de argumente pentru a-ți susține ideea că puțini sunt aceia meniți a fi Creatori. Că trebuie să fii născut pentru așa ceva, să ai har, și că majoritatea dintre noi n-avem astfel de calități, iar singurul act de creație se regăsește în ritualul muncii de la 9 la 5. Înțeleg asta, pentru că asta am învățat și eu, deci asta am crezut.
Până de curând…

un pic de liniste

Un oraș mare te consumă. Te mestecă pe îndelete până te înghite pe de-a întregul. Te aruncă de colo-colo, în șuvoiul evenimentelor cotidiene, de ajungi să crezi că un pic de liniște te-ar ucide. Că o să te topești de dorul zumzetului orașului, de mirosul de țeavă de eșapament, de neobositele claxoane și de frenezia cu care curge timpul în oceanul cenușiu al betoanelor ce-ți compun universul urban.