Sunt unul dintre cei 2,5 milioane de români care folosesc serviciile alternative de taxi, adică Uber, Clever și Bolt (fost Taxify). Din motive lesne de înțeles! Iar 2,5 milioane nu este un număr mic, cu atât mai mult cu cât aceste servicii sunt disponibile doar în câteva orașe ale țării. Aș fi luat-o ca pe un simptom evident al șubrezirii sistemului „imunitar” al serviciului tradițional. Asta doar dacă aș fi fost vreun legiuitor al țării, vreun factor decizional, care să fiu interesat de calitatea serviciilor poporeniilor mei. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, ce se întâmplă…
Școala nr. 36
În vremurile în care Constanța era încă un oraș liniștit și aerisit, undeva în nordul ei, în Tomis Nord-ul copilăriei mele, mai exact la capătul străzii care acum apare pe hartă ca strada Tulcei, s-a construit o școală generală. Menirea nu era diferită de-a cea a celorlalte școli, aici urmau să primească educație copiii muncitorilor ce tocmai primiseră repartiția în apartamentele blocurilor la care încă se construia de zor. Respectiva școală a primit un nume, de fapt un număr, că-n respectiva vreme școlile primeau un simplu număr, nicidecum numele vreunui om important, dar despre care cel…
Sus
„Toată lumea aleargă după succes.” Asta-și spunea mereu înainte de culcare, încercând cumva să-și justifice acțiunile de peste zi, și să scape astfel, parțial măcar, de vinovăția ce-o simțea uneori, atunci când chipurile învinșilor zilei i se mai perindau uneori prin fața ochilor. Dar lucrul acesta se întâmpla rar. Greutățile copilăriei petrecute în micuțul orășel de provincie în care văzuse pentru prima oară lumina zilei, îi slăbiseră aproape în totalitate receptorii morali, astfel că lumea ajunsese să-i pară mai degrabă o imensă tablă de șah, pe care învățase cum poate muta oamenii încolo și-ncoace, cât să-și…
Buni(ca) de 105 ani
Ea este „buni”. De la bunica. Și are doar 105 ani! Nu știu câte persoane centenare ai întâlnit în această viață, eu n-am avut acest noroc, așa că este lesne de intuit reacția mea la aflarea veștii că-mi savurez seara taman pe prispa casei unei doamne ce a trecut de ceva vreme pragul celor o sută de ani. Era-n seara primei zile de Paști, pe când huzuream în foișorul vecinului de mai la vale, adulmecând răcoarea ce se ițea de pe dealurile împădurite ce străjuiesc cătunul în care obișnuim să fugim de frenezia capitalei, și, între…
Still alive | ziua 51
N-am scris de mai bine de o lună… Și nu pentru că n-aș fi avut ce sau n-aș fi găsit timp pentru asta, însemnările zilnice rămas-au scrijelite în offline, pentru uzul personal, și nici n-am avut derapaje în menținerea dietei ori a recomandărilor lui Cătălin, așa că la jumătatea perioadei provocării de 100 de zile mă regăsesc cu 8 kg în minus, chiar dacă în ăst răstimp au intervenit și copioasele mese de Paște și de 1 Mai, și chiar fără ajutorul celor de la Body Engineering, ajutor la care am renunțat din motive despre care…




