Și iată-mă din nou ajuns la o răscruce:
trei drumuri, trei direcții, alegeri însă una;
Confuz și făr’ de hartă, mă-ntreb unde or duce
pe care drum s-apuc, că toate-mi par totuna.
„Acesta unde o duce”, întreb cu voce tare.
„Înainte”, șopti vântul, alunecând agale.
”Și acesta?” „Înainte”, îmi zise mândrul soare,
ce își proptise raza pe muchia unei petale.
„Să înțeleg că al treilea tot înainte duce”,
am întrebat ironic, dar ofticat la culme.
„Întocmai”, zise albina, ce se căznea a smulge
nectarul unei flori ițită dintre sârme.
Și-am zăbovit acolo. Mult timp. Nehotărât.
Cătând un mic indiciu, s-aleg pe cel mai bun,
De îndoieli și gânduri, de temeri doborât,
am stat, neavând curajul s-aleg un singur drum.
Tot stând la acea răscruce, nici că am luat aminte,
că oricare drum al vieții duce doar… înainte.
(21 aprilie 2020, București)