Un pic de liniște

Un pic de liniște

Un oraș mare te consumă. Te mestecă pe îndelete până te înghite pe de-a întregul. Te aruncă de colo-colo, în șuvoiul evenimentelor cotidiene, de ajungi să crezi că un pic de liniște te-ar ucide. Că o să te topești de dorul zumzetului orașului, de mirosul de țeavă de eșapament, de neobositele claxoane și de frenezia cu care curge timpul în oceanul cenușiu al betoanelor ce-ți compun universul urban.

”It’s oh so quiet… Shh shh!”

Björk

Poți crede cât vrei povestea în care invariabil ești action man/woman, însă va veni și ziua în care vei căuta un pic de liniște. Mă refer la o liniște diferită de cea pe care credem că o găsim în stațiunile suprapopulate și supraevaluate în care ne dăm check-in pentru a valida bunăstarea vieții noastre.

Ieri am sărbătorit un prieten. Om cum rar găsești, caz în care-i musai să-mi arăt prețuirea prin prezență fizică, nicidecum printr-un apel telefonic sau mesaj pompos. Așa ne-am pomenit la 40 de km spre miazănoapte, într-o comună despre care n-auzisem decât din istorisirile sale. O așezare ferită de agitația autostrăzii, cu case de oameni gospodari, amplasată în vecinătatea unei bucăți de pădure și-a unui râu ce curge molcom până dincoace de furnicarul capitalei. Liniște

„Acultă liniștea. Are atâtea de spus…”
Rumi

Anatomia liniștii

Dincolo de porțile pe care am intrat am găsit liniște. Recunoști liniștea din clipa în care o întâlnești. N-ai cum să te înșeli, dacă îți lipsește și o cauți. Azi, pe drumul de întoarcere, am tot încercat să mă dumiresc de anatomia liniștii mele.

Să fi fost vorba despre casa aceea frumoasă și primitoare, construită după niște planuri bine gândite? Despre grădina cu pomi fructiferi și viță nobilă, pe care am bătut-o la pas? Despre aerul curat? Despre liniștea locului?

Până la urmă am ajuns tot la oameni.
Case mari, moderne și frumoase, cu grădini îngrijite și generoase am mai văzut. Tot așa, amplasate în locuri liniștite și cu aer tocmai bun de adulmecat. Și chiar dacă erau populate de oameni faini, primitori, cu care să ai ce discuta și cu care să-ți facă plăcere să stai la masă, oamenii acestei case au fost… habar n-am cum, dar parcă îi știam de-o viață, deși pe majoritatea dintre ei îi vedeam pentru prima oară.

Dar, mai contează oare?
Am mai găsit un loc care-mi mai alină zbuciumul, am mai cunoscut oameni diferiți dar la fel, mi-am mai luat o porție de liniște. Un pic de liniște. Acum poate începe circul, am bateriile încărcate. Cu liniște…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *