În ultimele zile am tot avut discuții pe subiectul „morții” FM-ului / moare radioul, în contextul în care au apărut mai multe știri ce făceau referire la faptul că Norvegia a renunțat la FM și că UK se pregătește de un „Brexit radio”. Așa că m-am pomenit cu un val de compătimire pe care nici că am înțeles-o. Dar să le luăm bătrânește…
Norvegienii au făcut un referendum referitor la FM, în ideea de a economisi vreo 200 de milioane de coroane (19 milioane Euro) anual la bugetul lor, pentru că infrastructura FM-ului este mai costisitoare decât cea digitală, e drept. Interesant este faptul că 66% dintre norvegieni s-au opus renunțării la FM, pentru că vreo 2 milioane de mașini ale norvegienilor sunt pe FM. Totuși guvernul a continuat planul de schimbare a distribuției semnalului, pentru că, zic oficialii, digitalul poate „căra” de 8 ori mai multe stații radio decât străbunul lui. La care se adaugă costurile aferente întreținerii sistemelor care funcționează actualmente în paralel. Dacă este să ținem cont de relieful norvegian, presărat cu mulți munți înalți, văi adânci, păduri netăiate și fiorduri, sistemul digital se explică din perspectiva distribuției semnalului, dar și din perspectiva pierderilor în „greutate” a facturilor de electricitate, care pentru FM nu-s de colea.
Elvețienii vor și ei să treacă în era digitală a radioului până la finele lui 2020, iar britanicii susțin că 60% dintre ai lor au dat FM-ul uitării, optând pentru calitatea sistemului digital, pe care au trecut deja multe dintre stațiile majore de la ei.
Dar, revenind la întrebarea din titlu, pe care am tot primit-o în aceste zile, moare radioul? Răspuns final: NU!!! Radioul doar își va schimba mediul de transmisie, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o evoluție firească. Tehnologia a avansat, la fel cum se întâmplă în televiziune, unde avem satelit, pay-per-view, by-demand, HD, online TV și alte sisteme. Iar schimbări s-au înregistrat și-n ceea ce privește formatele, politicile editoriale, conținutul, modul de adresare, lucruri care, mai devreme sau mai târziu, se vor petrece și-n ceea ce privește radioul. Vă mai amintiți cum sunau radiourile anilor ’90? Mai sună la fel?
Dar, la cum se întâmplă toate pe la noi, în România schimbările se vor petrece mult mai târziu. Dacă nu din motive de progres, sigur din motive de reducere a costurilor operaționale. Sau când vom fi nevoiți să schimbăm toată infrastructura actuală, care va „îmbătrâni” la un moment dat, iar costurile retehnologizării nu vor mai putea fi suportate ca până acum. Cert este că totul se va transforma. Dar radioul nu va muri. Cu toată oferta media disponibilă, interesul este încă foarte mare. Dar, da, radiourile vor fi nevoite să-și adapteze conținutul. De fapt, cam asta fac de ceva ani încoace, pentru că se schimbă generațiile, nu?
Nu știu câți dintre voi ascultați Sirius XM, un post de radio care emite exclusiv prin satelit, și nu de ieri. În 1990, pe când noi încercam să „inventăm” radioul comercial în România, 3 americani înaintau o petiție FCC-ului de peste ocean (CNA-ul nostru) pentru a utiliza frecvențele de satelit inactive pentru un altfel de radio. După 7 ani au obținut permisiunea și au apărut în paralele 2 radiouri: Sirius și XM, care 10 ani mai târziu se uneau în actualul Sirius XM. Normal, toți „conservatorii media” preconizau o spectaculoasă frângere de „gât”. Dar lucrurile au stat altfel. Cu totul altfel…
În 2004 Sirius îl aducea „on-air” pe Howard Stern, care, sătul de amenzile „CNA”-ului american, s-a mutat pe satelit. Nu mai existau reglementări de limbaj, de, de, de și de, pentru că programele Sirius nu erau accesibile oricui; trebuia să-ți achiziționezi un receptor dedicat, de aproape 700 dolari, apoi să plătești instalarea, 15 dolari, apoi un abonament lunar de 15 dolari, deci și mai mulți bani. E drept, prețurile sunt mai mici în prezent, însă tot pe acolo, deci cum să nu prevezi un iminent sfârșit la așa serviciu scump, nu? Ei bine, Sirius a dezvoltat conținut, a adus nume mari, de la Stern la Oprah, a transmis tot ce era mai bun, pentru valoarea programelor să elimine problema prețului. Rezultatul este știut: anul trecut au trecut pragul de 30 de milioane de abonați. Plătitori, exact! În cifre: venituri de 4,18 miliarde, profit de aproape 500 milioane. Dolari, da!
Prin comparație, NPR, radioul public american, care are o rețea de 900 de stații radio și 45 de ani de on-air, a primit din donații, că așa funcționează la ei, 258 milioane dolari, cu un „profit” de (aproape) 19 milioane dolari.
Așadar, moare radioul? NU, nu moare radioul. Cel mai probabil își va schimba mediul. Însă schimbarea mediului, din FM în digital sau satelit, nu înseamnă „moartea” lui. Dar nici nu-ți garantează succesul, dacă tot ceea ce schimbi este doar mediul. Vremurile se schimbă. Gusturile și interesele oamenilor de asemenea. Iar în aceste vremuri, în care dinamica schimbării este una fantastică, adaptarea este singura chestiune ce-ți garantează viața sau moartea. Cea din on-air, normal!