Orice fumător știe că fumatul e o prostie, că ucide, că-ți strică dinții, că îți rupe plămânii, că te arde la portofel și toate treburile astea cu „minus” pe care le aduce această activitate. Cu toate astea, orice fumător îți va spune că îi place gustul, mirosul (nașpa pentru cei din jur), ritualul și alte 1000 de chestii „pe plus”. Unde afli cele mai tari bârfe din firmă? La fumat, nu? Mă rog…
De mulți ani, în fiecare a doua zi de miercuri a lunii martie se sărbătorește ”No Smoking Day”. Doar în unele țări, preponderent anglofone, pentru că Ziua Fără Fumat, în variantă internațională, a fost stabilită pe 31 mai, de OMS, dar asta mai încoace.
Care-i scopul sărbătoririi acestei zile?
Te-ai prins, știu, să lași tutunul deoparte vreme de 24 de ore și să încerci să-ți dai seama că-ți afectează sănătatea, că-ți risipește banii și că te înregimentează într-un soi de sclavie, că studiile zic că cică ar fi mai greu să lași tutunul decât cocaina. Ei, aș! Chiar crede cineva că un fumător nu știe toate treburile astea? Au scăzut vânzările la țigarete după ce au pus, prin lege, toată colecția de poze „mortale” pe pachete? Ori când se scumpesc? Din contră! Și toate astea în lipsa publicității care a fost interzisă. Și-atunci cum se face că ne angajăm într-o astfel de activitate pseudorecreațională?
Da, sunt fumător. La fel ca tine, fumătorule, mă mint că fumatul mă calmează, relaxează sau că-mi ameliorează stresul ori plictiseala. Pentru că toate aceste credințe de care mă agăț sunt total false.
Fumatul este o activitate stresantă, știi?
Trebuie să-ți iei pachetul și bricheta, să te îmbraci dacă afară toarnă cu găleata, să stai afară în frig / zăpușeală / ploaie / vânt / viscol doar ca să bagi nicotină în plămâni, iar apoi te intri din nou în locul unde ți-ai lăsat gașca de nefumători, învăluit în fum și mirosind a primăvară.
Mi-am dat seama că fumatul nu este antidotul plictiselii. Pentru că plictiseala este o stare de spirit, un lipsă de interes cronică la ceea ce se întâmplă în jur. Deci, în acest caz, fumatul ține doar de „hai să fac ceva”. Și ce oare aș putea face mai constructiv decât să-mi aprind o țigară? Nimic altceva, nu? 🙂
Așa că am făcut o cură de studiu pe acest subiect, încercând să aflu de ce sunt atât de nătâng și continui să fac lucruri total inutile, care nu-mi aduc niciun beneficiu real. Și am ajuns într-un final la dopamină. În neurochimia creierașului, nivelul acestui neuromediator influențează într-un fel sau în alt fel chestiuni precum mișcarea, memoria, somnul, învățarea, comportamentul, mecanismul de recompensă și altele. Ori, din câte am înțeles, nicotinei îi sunt de ajuns doar 8 secunde pentru a ajunge la creier, unde provoacă eliberarea de dopamină. Adică un shortcut pentru senzațiile acelea de plăcere și relaxare pe care le invocăm. Buba este că după 20 de minute dopamina mai „cere” un stimulent, apoi încă unul, și tot așa… într-un ciclu ce nu se mai termină. De aia probabil că avem 20 de țigarete în pachet. Iar lucrul acest m-a făcut să mă întreb dacă în loc de o țigară n-ar fi mai bune câteva guri de aer, că-mi par mai bio și gratis, nu?
Treaba e că fumatul ne face să credem că părem mai interesanți un pic. Sau că putem socializa mai repede cu un om, la o țigară. Dar a fi interesant sau sociabil ține de altceva, de cum te porți prin lume și ce scoți din gură în afara fumului de țigară.
Adevărat, fumatul avea la începuturile sale niște semnificații mistice. Știi indienii care fumau pipa păcii înainte de a dezbate o problemă, nu? Iar în credințele păgâne am întâlnit asocieri ale divinului cu fumul țigării. Alții mai vorbesc despre efectele vindecătoare ale fumatului. Acum, să fim serioși, depinde și ce fumezi, nu? Pentru că înaintea industrializării tutunul era altfel. Fără adaosuri de substanțe necesare producției în masă. Încearcă să vezi diferența dintre o țigaretă normală și un trabuc. Nu cea de preț!
În fine, punând cap la cap toate prostiile de mai sus, rămân cu 2 chestiuni:
1. fumatul este o prostie;
2. fumatul este plăcere.
Sau,
3. fumatul este o plăcere prostească.
Ție cum îți sună?